iubirea adevarata
17 august, 2008
De ce unii oameni se intreaba ce’i iubirea cand de fapt nimeni nu stie sa raspunda la aceasta intrebare pentru ca de fapt iubirea e ceva special. de multe ori oamenii confunda dragostea cu simpatia si cu prietenia. adolescentele sunt imbatate de fericire si spun ca iubesc cu adevarat. se joaca cu baietii “de’a iubirea” pentru ca asta e o joaca puierila, adolescentina, de moment. asa se intampla si cu o adolescenta o fata de 17 ani(urma sa implineasca 18 dar era copilaroasa) care credea ca poate tine lumea in palma si ca totul se sfarseste cu “visatorul ei”. se cunoscuse la patinuar. el o vedea in fiecare weekend si deja se obisnuise cu ea. incerca sa se faca observat. ea il vedea mereu in preajma ei. intr’o zi el isi lua inima in dinti si se aporpie d ea. intr’un moment de neatentie ea s’a dezechilibrat si a cazut. el a incercat sa o ajute sa se ridice. ea accepta ajutorul si dupa ce se ridica ii multumi. pana seara au patinat impreuna. se ajutau reciproc. se completau. dupa
aceste clipe minunate au stabilit sa se vada weekendul viitor. ajunsa aksa fata incepu sa se gandeasca la acest baiat fermecator. la scoala nu prea mai era atenta, nu prea mai asculta pe nimeni, nu ii mai pasa. tot timpul era cu capul in nori. fiind a 12a trebuia sa se pregateasca de bacalaureat. zilele treceau mai greu acum ca stia ca cineva o asteapta in weekend. intr’un final se apropie si ziua de sambata. se pregatea sa arate cat mai bine pentru el. ajunsa la patinuar il zari. o astepta. cand o vazu incepu sa zambeasca. era bucuros. nimic nu il mai interesa. intalnirile au continuat. el incepea sa tina la ea, ii placea cum zambea, cum gandea, cum il alinta.in mintea ei era imprimat chipul visatorului ei, caci asa ii zicea. erau imbatati de fericire. petreceau mult timp impreuna. ei nu ii mai pasa de bacalaureat. incepea sa lipseasca de la ore.il avea aproape si asta era cel mai important.numai ca mama ei afla de aceste scapari. incerca sa vorbeasca cu ea dar, in zadar. situatia scapase de sub control. ea era incapatanata. el o iubea. asa ii zicea. intr’o zi mama fetei aflase nr de telefon al baiatului. il suna. stabilise sa se intalneasca.ajunsa la punctul de intalnire incepu sa vorbeasca fara nici un fel de opriri. dupa o conversatie lunga.. ajunse la o intelegere sa ii spuna fetei ca trebuie sa plece la munca in strainatate pentru ca mama are probleme cu partea financiara si ca ar fi fericit ca ea sa se duca la scoala sa termine liceul.. dupa ce i’a spus toate astea fetei ea a lesinat. nu ii venea sa creada ca povestea lor se sfarsea fara ca unul din ei sa vrea. avea un sentiment de nesiguranta. incepu sa gandeasca negativ. avea pareri ciudate despre ea. i se parea ca e urata si ca nimeni nu o mai place. i se parea ca toata lumea o critica. acceptase cu greu. incerca sa inteleaga situatia fara sa stie ca de fapt e o minciuna.el pleca in strainatate.trecu mult timp.intr’o zi pe cand se intorcea de la liceu ajunse la bancuta pe care stateau ei. incepu sa plaga si sa’si aminteasca de el. nu mai primea sms’uri de la el nici nu o mai suna… i se parea ciudat. credea ca si’a gasit pe altcineva, ca nu o mai iubeste. se ridica de pe bancuta si se indrepta spre casa. in drum Dunarea i se parea o scapare un bun ascultator. se aseza pe mal si scoase o hartie. scrise pe ea “nu uita niciodata ca te iubesc si ca oriunde vei merge voi fi alatauri de tine. te iubesc visatorule.” lasa telefonul, geanta si biletul si se arunca in Dunare.trecu 3 ore si ea nu ajunse acasa. mama se sperie. incepu sa o caute la scoala, suna prietenii dar nu afla nimic despre ea. merse la bancuta unde stia ca se intalneau ei dar nici acolo nu era. merse spre casa ingandurata. inima ei ii spunea ca o va gasi. se tot gandea undea ar putea fi fica ei. in drumul ei i se arata Dunarea. merse ce merse si ii sari in ochi gentuta roz a ficei . apoi gasi telefonul si biletul. il citi… si dandu’si seama de greseala facuta il suna pe baiat. raspunse. se lasa o tacere cumplita. in cele din urma ii spuse. dupa ce vorbi cu el inchise telefonul si suna la politie. lacrimile ii inunda fata.. ajunse politia si dupa lungi cautari ii gasi trupul. baiatul ajunse a doua zi… intra in casa viu colorata dar care acum era imbibata cu lacrimi si cu amaraciune. merse la ea.. ii parea ca doarme. nu credea ca a murit. mama veni langa el si ii dadu biletul. il citi atent si fugi din casa… merse pe malul Dunarii si privea in gol. deodata facu un pas si se arunca. familiile au hotarat sa ii inmormanteze in aceeasi zi. pe mormantul lor scrie ” nimic nu ne poate desparti”. acesti doi tineri au simtit dragostea adevarata. nu multi tineri din ziua de azi mai simt iubirea adevarata.
ACEASTA POVESTE NU E ADEVARATA.. E SCRISA DE MINE LA INSISTENTELE PRIETENELOR MELE CARE ZIC CA IN MINTEA MEA SUNT POVESTI PLINE DE EMOTIE:d… AM VRUT SA INCERC SI ACUM ASTEPT PARERILE VOASTRE
